MEDALIA SFÂNTULUI BENEDICT

MEDALIA

SFÂNTULUI BENEDICT

Medalia Sfântului Benedict este un sacramental foarte puternic al Bisericii Catolice, un semn sacru cu proprietăţi exorcizante, formula rugăciunii de eliberare fiind inscripţionată pe aceasta. Numeroase sunt efectele care i se atribuie: vindecări, protecţie contra demonului, harul unei morţi bune (în sfinţenie)…  Atenţie însă: Medalia Sf. Benedict nu este un talisman, un obiect magic, ci un mijloc care ne ajută pe calea sfinţirii noastre, graţie rugăciunii Bisericii, efectele fiind în legătură directă cu credinţa, speranţa şi iubirea mărturisită.

În primul rând, puţină istorie: Sfântul Benedict de Nursia (Italia, 480-543), fratele geamăn al Sfintei Scholastica, este considerat Patriarhul monahismului apusean, iar a sa „Sfântă Regulă”, considerată, pe drept, unul din cei mai puternici factori care au contribuit la construirea civilizaţiei creştine europene, a devenit baza organizării a mai tuturor comunităţilor monahale apusene de până în sec. al XIII-lea. În viziunea lui esenţa vieţii creştine, şi în mod special, a celei monahale, se rezumă prin motto-ul: „ORA ET LABORA!” – „Roagă-te şi munceşte!”, contemplaţia unită cu acţiunea. Iar ca emblemă elocventă au ales: Crucea, Cartea şi Plugul. (Ce bine ar fi să redescoperim cu toţii spiritul învăţăturii acestui sfânt, declarat de Biserică SFÂNT PATRON AL EUROPEI!) 

Oricum, pentru a înţelege simbolistica Medaliei, trebuie cunoscute următoarele evenimente din viaţa Sfântului Benedict: pe când trăia ca eremit, într-o peşteră de lângă Subiaco, sfinţenia sa fiind repede descoperită, o comunitate religioasă din apropiere, căreia-i murise de curând abatele (stareţul), l-a rugat să preia conducerea. Unora nu le-a convenit viaţa de asceză şi penitenţă cerută de Benedict şi au încercat să-l omoare oferindu-i pâine şi vin otrăvit. Dar, în mod miraculos, el a fost salvat: când Sfântul Benedict a făcut Semnul Crucii asupra celor oferite, cupa cu vin s-a răsturnat, iar un corb a zburat cu pâinea. Părăsindu-i, a revenit la peştera lui, de unde, adunându-se în jurul lui mulţi tineri dornici de a-l urma, a pornit la fondarea ordinului ce avea să-i poarte pe urmă numele, cea mai importantă întemeiere fiind Mănăstirea Monte Cassino, Italia.

DESPRE MEDALIE

Originea medaliei Sfântului Benedict este foarte veche. În mod cert în jurul anului 1000 ea era deja foarte populară, căci însuşi Papa Sfântul Leon al IX-lea fusese vindecat, pe când era tânăr, prin intermediul Medaliei.

Ea a fost în mod solemn aprobată pentru prima dată de Papa Benedict al XIV-lea prin „Breve” din 23 decembrie 1741 şi martie 1742, conform căreia cel care poartă Medalia cu credinţă beneficiază de indulgenţă, dacă este în starea harului sfinţitor (pentru care se cere: mărturisire şi împărtăşire sacramentală, lepădarea de orice păcat) şi  se roagă la intenţia Sfântului Părinte – Crezul, Tatăl nostru, Bucură-te, Marie, Preamărirea Sfintei Treimi.

Pentru a comemora al XIV-lea centenar al naşterii Sfântului Benedict, la 1880 a fost bătută Medalia Jubilară a Sfântului Benedict, actualmente, probabil, varianta cea mai răspândită în lume a acesteia. 

FAŢA MEDALIEI

Vedem efigia Sfântului, care ţine Crucea în mâna dreaptă, şi o carte deschisă, Regula inspirată de Sfânta Scriptură, în mâna stângă; la dreapta lui, pe un piedestal, se observă o cupă din care iese o viperă,  după ce a făcut Semnul Crucii asupra sa . Pe celălalt piedestal (la stânga) se află un corb care tocmai îşi ia zborul cu pâinea otrăvită.

Sub imaginea sfântului se citesc cuvintele: „Ex S.M. CASINO MDCCCLXXX ” – „DE LA SFÂNTUL MUNTE CASSINO 1880 ”.

Pe cele două laturi, deasupra piedestalelor, cu litere foarte mici se află scris: „CRUX SANCTI PATRIS BENEDICTI ” – „CRUCEA SFÂNTULUI PĂRINTE BENEDICT ”. De jur-împrejurul imaginii: „EJUS IN OBITU NOSTRO PRESENTIA MUNIAMUR” – „LA MOARTEA NOASTRĂ SĂ NE APERE CU PREZENŢA SA”.

REVERSUL MEDALIEI

Este reprezentată o Cruce care are pe spaţiul braţelor, respectiv alături şi de jur-împrejur, o serie de iniţiale a cărei descifrare reprezintă, de fapt, rugăciunea de eliberare:

PAX

Pace (Formula de salut şi motto-ul benedictinilor)

C.S.P.B.

Crux Sancti Patris Benedicti

Crucea Sfântului Părinte Benedict

C.S.S.M.L.

Crux Sacra Sit Mihi Lux

Sfânta Cruce Să Fie Lumina Mea

N.D.S.M.D.

Non Drago Sit Mihi Dux

Demonul Să Nu Fie Stăpânul Meu

V.R.S.

Vade Retro, Satana!

Piei Satano!

N.S.M.V.

Numquam Suade Mihi Vana

Nu Mă Vei Convinge Cu Deşertăciuni

S.M.Q.L.

Sunt Mala Quae Libas

Ceea Ce Îmi Arăţi Este Rău

I.V.B.

Ipse Venena Bibas

Tu Însuţi Să-Ţi Bei Veninul

PURTAREA MEDALIEI

Sunt şi alte Medalii ale Sfântului Benedict care sunt aproape identice  în cele de mai sus, dar le lipseşte expresia  „EIUS ÎN OBITU NOSTRO PRAESENTIA MUNIAMUR” („LA MOARTEA NOASTRĂ SĂ NE APERE CU PREZENŢA SA”). Şi câteva alte detalii. Totuşi, de oricare variantă ar fi, purtarea lor beneficiază de indulgenţă.

Medalia este câteodată încorporată într-un Crucifix – o cruce regulară cu Corpus – cu medalia Sfântului Benedict în dreptul Capului lui Christos. Acest crucifix este cunoscut sub numele de „Crucea Bunei Morţi” nu numai din cauza proprietăţilor de exorcizare ale Medaliei şi a reprezentării Trupului lui Christos, dar şi din cauza patronării sale particulare întemeiată pe moartea sa. Papa Sf. Grigore cel Mare (540-604) descrie trecerea sa în cartea a doua a Dialoguri-lor sale: „ A poruncit călugărilor să-l ducă la oratoriu, unde s-a întărit primind Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Christos. Apoi trupul său slăbit, susţinut de mâinile discipolilor, a stat în picioare, iar el şi-a ridicat mâinile către cer. Şi cum se ruga el în acest fel, îşi dădu duhul.”

O indulgenţă plenară (deplină) este acordată, în condiţiile uzuale, de cel care, în ora morţii sale, sărută, atinge sau cinsteşte Crucea în vreun fel, şi îşi oferă sufletul Domnului-Dumnezeu.

Când vă luaţi Medalia (cu Crucifix sau nu), duceţi-o la un preot pentru a fi binecuvântată conform Ritualului Roman. Oricare preot are puterea de a face acest lucru, deşi tradiţia recomandă să fie unul benedictin.